Întâmplări de pe traseu și lecții învățate sau nu de la primul concurs de mtb cu diferență de nivel. 

Am făcut recunoaștere de traseu săptămâna trecută cu Mădălin, care știa traseul bine. Dealtfel, dacă nu mă înșel, a fost și prima ieșire pe un traseu de mtb cu diferență de nivel.

M-a atenționat de fiecare dată când urma o porțiune ciudată de genul, curbă strânsă pe urcare, viteză mică sau pe coborâre în viteză mare, care trebuiau să mă prindă pe anumite pinioane. Șanț la care trebuia să am grijă să nu vin cu botul în ghidon, dar nici prea încet că nu mai puteam urca malul celălalt și câte și mai câte. 

Ieri la concurs, am uitat aproape tot 🙂 

Pe prima urcare, de la start, după asfalt, unde eram o grămadă, am plecat încet. Ultimul pinion, cadența mare, și dai, dai. De câteva ori se dezechilibra câte unul în fața mea de mă speria, așa că-l depășeam să n-am surprize. Ca în traficul aglomerat din București. Văd unul care conduce mai ciudat, stau departe de el 🙂 Per total, frica unui start aglomerat a fost mai mult în capul meu. Deja pe la km 4, 5 eram atât de rasfirati că nu mai era niciun stres. Bine, deja îmi era dificil să mă țin de cei din fata mea 藍

Prima urcare mai înclinată și cu pietre, în curbă foarte strânsă, pinion greșit, urcat pe lângă bicicletă ca un adevărat profesionist, că nu mai puteam să plec de pe loc. Pleca bicla cu mine înapoi mai repede decât puteam eu pedala înainte. Mai și derapa.

Curbă cu șanț periculos, intrat la viteză de numa, numa să nu zbor de pe bicla. Încă nu știu cum de nu am luat ghidonul în piept. 

Pedale SPD folosite de 3-4 zile, (am mai folosit la cursiera în urma cu 3, 4 ani), am uitat de câteva ori să desfac, dar minune, n-am căzut 🙂 

Sigur nu a fost talent, doar noroc chior. La un moment dat, pe o coborâre în viteză, la un mic hop, când n-am mai atins solul, m-am mirat că pedalele sunt lipite de picioarele mele 﫣 

În alte două dăți, am declipsat, dar când să clipsez la loc, nu mai voia. Probabil râdeau cei din spatele meu, că eram pe urcare, când vedeau cum tot plimb talpa pe pedală și nu nimeresc 

Oh, coborârile rapide, faine, faine, dar la finalul lor nu știam dacă să mă bucur că se termina de la atâta amorțit de mâini sau să-mi pară rău că urma o nouă urcare lungă, nu ca distanță, cât ca timp 

Ce să mai zic că mi-au zdruncinat toate organele, iar picioarele păreau mai încordate în loc să se odihnească. Pot spune că la una din coborâri chiar m-am bucurat că se termină 

Ah, iar cam de două ori, tot în viteză cu niște denivelări ușoare, așa am avut impresia, nu știu ce a avut șaua cu mine de m-a plesnit peste fund 🙂 

Curbe luate prea tare. Nu știu dacă am ratat una să nu intru prea tare în ea și nici pe traiectoria bună. Am bifat aproape fiecare tufiș de pe marginea traseului.

Pe o altă coborâre, nu prea înclinată, de fapt era undeva pe culme, ne-am trezit cu un Logan în față care trăgea un cal. Cumva am reușit să încetinesc și să trec pe lângă mașină. 

Oh, și după ce m-am obișnuit cu zdruncinatul de la pietre și credeam că mai rău de atât nu poate să fie, am nimerit o porțiune cu pământ, tot în ușoară coborâre, în timpul căreia m-am gândit serios că pierd ceva piese de la bicla. Parcă mă și vedeam într-un clip în care pinioanele săreau într-o direcție, discurile de frână în alta și tot așa 🙂 

Da, da, a mai fost o fază, pe o altă coborâre, în care mă “enerva” unul cu un gravel că mergea mai rapid, în care am dat de porțiunea cu nisip. Evident, uitasem și de asta, așa că a încetinit brusc, bicla, nu eu, și a început să facă șaua sub mine stânga –  dreapta până am pus piciorul jos. Totuși, am plecat de acolo pe ea. 

Altă fază de râsul, râsului, a fost la un moment dat când o creangă a lovit casca și m-a speriat sunetul. Nu o văzusem din cauza soarelui în ochi și a ochelarilor transparenți. 

Mmm, nu am zis nimic de gâze. Una a intrat, numai ea știe cum, fix sub ochelari și m-a înțepat sub ochi de m-a usturat câteva minute. Alta, pe coborârea aia lungă, rapidă și frumoasă, cascand gura uimit, cum de bicla mă conduce pe mine în loc de eu pe ea, o gâză a zbarnait prin gură de am simțit în creier. Nu știu dacă a ieșit afară sau a ajuns în intestinul gros 🙂 

Nutriție și hidratare. Chiar am încercat, pe bune, de două ori, dar, nu știu cum e posibil să urci cu o mână pe ghidon, iar cu cealaltă să scoți bidonul și să bei. Prima dată m-am declipsat că era clar ce echilibru am, iar cealaltă dată, nu mai voia bidonul să intre în suport. În plus, era și cam prăfuit, iar mintea mea se întreba, cum să pună gura pe așa ceva. Am încercat să dau cu jet în gură, dar am nimerit mai mult pe lângă 🙂 

Un jeleu l-am consumat într-un post în care am tras pe dreapta să iau apă, iar un gel pe traseu, dar tot așa, am tras pe dreapta, pe la jumătatea urcării cu KOM-ul pt Strava. Până acolo la jumătate chiar am crezut că pot să iau premiul :)) 

Pana de cauciuc pe ultimii 3 km. Cu 300 metri înainte de asfalt. Am încercat reparație cu CO2. Nu am reușit, scăpa pe lângă și mai era și rece. Un tip, din cei aproximativ 20, mi-a lăsat o pompă, dar nu a funcționat nici așa. Între timp m-a prins Mădălin, “plângând” de oftică cu nasul în roată, încercând să înțeleg cum se folosește dracovenia aia de CO2. A încercat să mă ajute și el, cu alt sistem de CO2, dar ceva nu a vrut să fie. Până la urmă, am plecat pe jos, șontâc, șontâc, am mai urcat câte puțin pe ea, dar de milă, iar pe lângă, și tot așa. 

Probabil am respectat doar sfatul de la prima urcare, să nu mă iau după alții și să trag prea tare 🙂 

Finish în 3h11min. Fără pana era undeva la puțin sub 3 ore, mai bine decât mă așteptam. La urma urmelor, am condiție bunicica, dar o totală lipsă de experiență pe astfel de trasee. 

În concluzie, am venit să văd cum e și mi-a plăcut maxim, se vede și din fotografiile profesioniștilor. Chiar dacă ziua următoare nu înțelegeam de ce mă dor și brațele 🙂 

Sper că am învățat ceva din toată această prima lecție, chiar dacă a fost intens ca naiba :). 

MARVIN – Am impresia că ne mai întâlnim și anii următori.

Felicitări pr organizarea ireproșabilă!

Update. Mi-am amintit între timp. În urmă cu câțiva ani, am mai făcut o tură cu bicla undeva pe Codlea, pe lângă Brașov.